vineri, 25 martie 2011

Scriu in aceasta seara, fara diacritice pt ca nush ce naiba are sistemu' ca nu vrea sa ma puna pe limba romana. Asta e... oricum limba romana nu e dorita mai de nimeni, nici macar de multi romani, dar asta-i alta discutie care o voi aborda alta data.

M-am mutat in Bucuresti, e ceva nou, din multe puncte de vedere deosebit. Ca un fel de struto-camila ce sunt, adica timisorean naturalizat in Arad pot spune ca vad niste lucruri interesante in acest oras, si acest post e menit sa descrie Bucurestiul pe care il vad eu pana acum, cu bunele si relele lui.

In primul rand, am fost avertizat de numeroase ori, ura bucurestenilor fata de timisoreni este fatala. Inca n-am vazut-o sau intalnit-o. Bucurestiul e atat de mare si dezvoltat si totul se misca atat de repede incat ultima grija a bucurestenilor e Timisoara. Majoritatea chiar o vad cu ochi buni (nestiind ce imbecil de primar are Timisoara). Deci aici impresia e clar pozitiva. Adaptezi putin limbajul si nimeni nu-ti are grija, de fapt, e chiar un avantaj, pentru ca diferentele de "grai" sunt un subiect extraordinar de glume. Evident daca esti batut in cap si te ataci la "misto-uri" nevinovate vei constata ca bucurestenii au ceva cu tine. Cu exeptia oltenilor sau moldovenilor, bucurestenii chiar n-au nicio treaba cu noi, cei din vest, asta pt clarificare. Termenul moltean a fost inventat in Bucuresti, si pana nu m-am mutat aici nu l-am cunoscut. Ideea fiind ca sunt altii cu care au ei treaba, si nu degeaba.

Sa descriu metroul, daca tot am inceput. E surprinzator de curat si civilizat, cel putin pana acum. E drept ca sunt niste baieti maricei de la paza care sunt non stop pe fiecare metrou, nu stiu ce a fost in trecut, dar acum e chiar bine. Comparativ cu cel din Chicago e chiar lejer la ore de varf, si nu suferi de priviri insistente cum "acuza" toti romanii veniti inapoi (in vizita sau definitiv) din tari straine. Pana acum e ok, civilizat si curat.

Condusul: e drept, am condus doar in weekend, dar sincer, ii cam lasam in urma pe bucuresteni. Problema cu sofatul aici e ca se baga toti aiurea si nu respecta benzile, dar la capitolul bagat cu tupeu sunt absolut ok, in sensul ca am vazut oameni mult mai tupeisti in tm/ar. conduc insa cu viteza si unii sunt nesimtiti dar per ansamblu daca ai condus in romania nu vei avea probleme. Inceputurile sunt grele pana cunosti drumul.

Pe strada: e drept, uneori nimeresti modelul "coaie, ba coaie, sa moara familia mea coaie, adica, sa moara mama daca nu e kent mai bun decat marlboro"... exista si ei, dar nu sunt regula generala. Ceea ce in schimb m-a socat a fost sa-l vad pe unul care s-a dus la gardul viu, pe un bulevard mare din Bucuresti (e drept, putin circulat la acea ora), si s-a pisat fara nicio grija. Efectiv am ramas masca, era sera ce-i drept... dar totusi, maica-sa merita bataie pt cum si-a educat copilul. A doua varianta e baiatul super elegant, toale de toale, parfumat, curat, frezat, dar arunca pachetul de tigari pe spatiul verde. Toata eleganta a aruncat-o pe geam. Ce-i drept, in general, in sectorul 3, sunt enorm de multe cosuri de gunoi, n-am vazut niciunde in lume atatea, si acolo chiar e curat de cele mai multe ori, dar taranul trebuie sa traiasca, deci tot timpul va exista imbecilul care arunca pe strada.

In club: nimeni nu-si cere scuze cand te-a imbrancit/calcat. In ar/tm se practica acest obicei, e drept, sunt si acolo tarani cu satu, dar diferenta de bun simt se simte. Cu toate astea nimeni nu se supara ca l-ai impins si calcat.

Ceea ce m-a socat efectiv, in bine, e parcul Titan. E efectiv enorm, totul e pus la punct impecabil, e nou, plin de locuri de joaca, o caruta de terenuri de sport si, favorita mea, banda de alergat care inconjoara lacul. E chiar incredibil de frumos si curat, si plin de lume.

Ar mai fi multe de zis (cum ca-mi merge netul la o viteza care nu o credeam posibila, printre altele) dar ma opresc aici. As spune ca e un oras mirific dar, din pacate, la fel ca Romania, e locuit. Are potential enorm, poate fi usor o capitala europeana cu care sa te mandresti, si ar fi fost mult mai ok daca ceasca nu distrugea o buna parte din cladirile vechi, dar si asa, e frumos dar incredibil de agitat. E o combinatie de bine si rau probabil unica in lume, dar in mod cert, la capitolul farmec este campion.

joi, 4 martie 2010

Am decis să creez acest blog cu un scop simplu și precis. Sper ca în timp să adun destui oameni interesați să găsească soluții prin care să reușim să, dacă nu să schimbăm fațada, măcar să îmbunătățim fațada țării noastre. Cu toții trăim aici (dacă nu fizic, măcare o parte din noi trăiește aici) și depinde de noi dacă trăim în noroi sau nu, iar la ora aceasta trăim în noroi.

Ce cred eu că putem face?

Cred că în primul rând putem schimba idei. Unii din noi poate sunt în străinătate (eu am fost ani buni și m-am întors acasă) și pot să ne spună cum se fac unele lucruri acolo, ce fac ei mai bine. Alții poate sunt experți în anumite domenii sau pur și simplu sunt pasionați, și cine știe, poate unii chiar au idei bune fără a avea prea multe cunoștințe tehnice, ci doar idei. Important este să avem păreri (preferabil documentate cu surse, dar nu obligatoriu) prin care să vedem de ce am ajuns în noroi și cum putem ieși din el. România n-a dus niciodată lipsă de creiere, acest lucru cred că nu este pus la îndoială de nimeni, în schimb România a dus și azi mai mult ca niciodată duce lipsă de spirit civic, de hărnicie, de fraternitate, de cinste și în general de orice principiu sănătos care există în orice țară dezvoltată din lumea asta. Aș vrea să aud soluții pt diverse probleme, de la probleme strict economice la probleme strict sociale. Există metode demonstrate pt a face anumite lucruri mai ieftine și mai bine decât prin mijloace tradiționale. Acest gen de informații vreau să le împărtășesc, sau să le fac cunoscute.

În finalul acestei postări aș vrea doar să spun că ce mi-aș dori e ca să avem o țară mai curată, cu oameni mai culți, mai puțin nervoși și cu mult mai multă frăție. Sper să trăiesc să văd acea zi, dar până atunci încerc să-mi fac datoria astfel încât să ajungem acolo, și până voi avea putere reală, palpabilă, îmi fac datoria pe net, pe un blog, care sper că va ajunge să fie citit de mulți.

Vlad

P.S. Aș dori să creștem împreună, și ca eu să cresc prin acest blog, să aflu mai multe, să înțeleg mai multe, iar dacă fac vre-o greșeală gramaticală rog să fiu corectat :D